De abia asteptam sa ajung la cabana, piciorul ma durea ingrozitor.. Intr-un final, ajungem si noi, ma intind in pat.. stau un pic, fac un dus si apoi ma duc jos, unde o intalnesc pe diriga care ma intreaba cum imi e piciorul, raspunsul meu n-o incanta deloc, ba chiar o alerta si pe gazda, care ma pune sa-i arat gleza, spunandu-mi ca poate am o luxatie/ entorsa. Imi da crema cu care sa ma frec de nu stiu cate ori. Mi-a pastrat si loc la masa, unde sa-mi intind piciorul. Mai tarziu, sora Anei, care este studenta la Medicina, imi da vestea ca am o entorsa “frumoasa”. Se dusese noaptea mea. Vroiam sa ma joc si eu Twister, vroiam si eu sa dansez, dar cu “butucul” meu, ce sa mai fac?

Seara a trecut cu greu. Nici nu vreau sa-mi mai amintesc (chiar daca deja am facut-o). Stiu doar ca am dormit cu Andreea si cu Dani. Dani, sa stii ca sforai (presupun ca stiai, din moment ce te-au inregistrat baietii). Stiu doar ca il pusesem pe un coleg, Dragos, sa ma trezeasca la 4 fara un sfert (atunci se zicea ca merg majoritatea sa se culce, eu m-am pus in pat pe la 2 jumate aproape 3), a venit omu’ “crina.. trezeste-te!” , eu, enervata, iau ursuletul cu care dormeam si ii f#t una in fata. Ziua urmatoare ma intreaba “da` de ce ai dat in mine?”, colegii incep sa rada “da` mah crina, ce i-ai facut? ca a venit cu ochiu roshu “. Aflasem deci, ca il nimerisem in ochi. Sincer, nu-mi amintesc clar motivul pentru care am dat in el, dar stiu ca am zis in soapta “Lasa-ma-n durerea mea in pace!” .

Ziua urmatoare a fost nasoala. Mahmureala. Nu la mine. La mine in camera mirosea a vodca, desteptii varsasera o sticla in chiuveta din baia noastra si putzea! Mergeam greu, diriga vroia sa ma lase la cabana, sa nu mai merg si eu in Sinaia. In niciun caz n-o sa stau la cabana singura. Oricum, am mers. Cu incetinitorul , dar am mers. Trenul a avut intarziere jumatate de ora. Grozav. In tren, aerul a fost poluat, la fel si linistea cu “aroma” si zgomotele produse de 3 dintre colegii nostrii dragi care mancasera mici cu usturoi. Fascinant!

Directia mea, cand am ajuns in Bucuresti, a fost Spitalul Municipal. Dupa o asteptare (la spusele doctorului) de 3 sferturi de ora, sa aflam ca doctorul intrase in operatie de o jumatate de ora. O colega de-a mamei si-a dat cu parerea la minunatul meu picior, entorsa. Ok. Nu-mi placea. Vazand ca ceasul trece de ora 10 jumatate, am zis ca mergem la spital urmatoarea zi. Mamei ii veni ideea de a merge la Urgente la Ortopedie, unde un domn chelios, cu umeri lati, ma trimite intr-o camera care parca era in renovare (era sala unde se pun gipsurile). Ma pune pe masa, ma descalta (nimic mai mult) si incepe sa ma apese, “te doare?”, “deloc”… brusc, imi intoarce piciorul, raspunsul meu veni o data cu un mic urlet de durere “DA!”, “entorsa, pauza cu sportul 3 saptamani, nu fasa elastica, nu masaj, doar un strat gros de mediclofenac si atat. repaus”. Scoala era ok. Ziua urmatoare, am incercat sa stau in pat, sa nu ma duc la scoala, dar ai mei ziceau atatea pe seama mea incat am zis “ma duc la scoala. mama, ma duci la scoala?”, normal ca m-a dus. Profa de info, fu surprinsa de aparitia mea, nu puteam sta acasa, tampeam.

Mai am de povestit, dar sincer, mi-e somn. De dimineata, Raluca ma pune la invatat. Urmeaza o saptamana cu 7 lucrari. Wish me luck.

[Multi privesc, putini vad.] (parca asa era)

Later Edit: Pacat ca nu scrie ora la care am publicat. Ceasul meu arata ora 1:19 AM.

4. Jared Leto.

5. Johnny Depp. (screw Vanessa!!!)

Cinci cuvinte care ma reprezinta cel mai bine:

1. incapatanata (foarte).

2. posesiva.

3. nebunie curata (zice trutz).

4. volvo.

5. purice

Cine o vrea.. o ia

p.s. : cele enumerate, nu sunt intr-o ordine anume.

Am fost la mare, de doua ori chiar, prima oara in Neptun, iar apoi in Eforie Nord. Peste tot a fost frumos, unde este apa lipede [in niciun caz nu a fost asa] si nisip fierbinte [rau!] e bine.. Am vazut persoane rosii… adica arse, ingrozitor, parca ma ardea pe mine; am vazut femei invarsta [babe adica] cu doua perechi de chiloti pe ele, chilotii normali si slipul… vergeturile si alte chestii d-alea batranesti de pe picioare erau nelipsite [asa o sa ajung si eu ]. Tineretul a fost in forta anul asta.. Oriunde ma uitam, vedeam cate un cuplu, imbratisari, sarutari, alea alea. In Eforie Nord m-am intalnit cu Bogdan [stiam ca o sa ne intalnim acolo ]. A fost frumos…nu ma asteptam sa fie atat de bine . [multumesc pentru tot]. Intr-o dimineata, ne plimbam noi prin statiune, tra la la, barfa, alea alea, se face cald… Ii salutam pe ai lui de la inaltime si ne trimit la gogosi. Am stat, cred, in jur de 45 de minute la coada. N-am mai vazut atata coada la o gogoserie [gogosi d-alea cerculete mici]. . Era ultima zi de stat la mare pentru mine, asa ca am am mai avut timp sa intru doar o data in apa… Eu si Bogdan avem papuci de la aceeasi -firma-. [Nu mai dau detalii despre ce am facut la mare. Nu e treaba voastra.]

Am fost si la tara, pentru doua sau trei saptamani. Ca sa lenevesc. Ma trezeam intr-o camera, ma ridicam din pat… il faceam si apoi ma duceam in alta camera sa citesc. Asta faceam in fiecare zi. Ajunsesem sa dorm si la pranz. Atunci a fost perioada in care m-am ingrasat [e grav.] . Erau momente in care ma enervat atat de rau pe personajele din carti, incat injuram, inchideam cartea si plecam. Unde? Pai… luam bicicleta si ma duceam la nasica, sau stateam la poarta..singura.. urmarind trecatorii salutandu-i pe toti, cu “saru’mana” [batranii si batranele (majoritatea)] sau cu “buna ziua“. La un moment dat, am prins o fraza de la o tipa cu un copil, povestindu-le cu atata foc prietenelor sale “Deci iti venea sa te urci pe el, atat de misto era!”, incepusem sa zambesc… Avea copil, presupun ca era si casatorita .

Dupa somnul de dupa – amiaza, nu mai aveam nimic, decat oboseala provocata de caldura… Noaptea, nu aveam somn.. Ajunsesem sa ma uit la Realitatea tv… era un subiect destul de interesant “Limba noastra nu-i comoara” (vineri, 11/07/2008). Se discuta despre bloguri… ca este noua moda (ma enerveaza chestia asta) . Noua forma de comunicare. Autorul este obligat sa scrie constant, mentinand atentia cititorului. O tanti, avand profesia de profesoara de romana, cu ochelari mari pe nas.. isi spune punctele de vedere, vorbind continuu (despre orice, numai de subiect nu; despre cum e ea la scoala, ce face acolo etc) intrerupandu-le ideile colegilor de emisiune. S-au spus lucruri adevarate, in legatura cu internetul, messengerul, prescurtarile.. si tot, cum ca o data o sa ajungem sa ramanem fara vocale, cuvintele fiind prescurtate, utilizand doar cateva consoane (true). Toata emisiunea, s-a bazat pe subiectul “Blogul un Must Have“, m-a enervat, stiind ca am blog, ma simteam ca un “oricare” ce se foloseste de blog pentru a fi in trend. Niciodata nu mi-a placut sa fiu in trend, asadar gandul de a nu continua blogul ma cuprindea in fiecare moment.

Cea mai mare parte a vacantei am petrecut-o acasa, lenevind, la fel ca la bunici, uitandu-ma la televizor, citind carti de sufletul meu si iesind afara cu Oana (batrana mea prietena de la gradinita si pana in zilele noastre).
Mai prin august, fostii colegi de generala au aterizat si ei acasa, mai de la bunici , mai de afara (din afara tarii), am inceput sa iesim prin parcuri, mingea de volei fiind folosita iar si iar, bucurandu-ne de ea.

Un prieten de-al meu, foarte drag de altfel, fu amenintzat de un individ (tigan), avand varsta cuprinsa intre 13 si 15 (maxiiim). Tot ce puteam face e sa-l fac pe coleg sa taca si sa-l acopar, ceea ce am facut… de atunci …tot primesc amenintari gen “tot o sa te ard o data si o data“, adresari de genul “fa” si cutii de carton in cap. Dupa 16 ani de locuit in cartieru asta, iesiri dese prin aceleasi locuri, sunt amenintata tocmai acum? Si de cine? De un pustan? Un pustan necunoscut cu mult tupeu.

Am fost si la bazin. Cu andreea si pija. Pe dinamo. M-am dus pentru ca era cald..si am zis ca o balaceala nu strica… mai ales ca eram si cu ele (ca fetili). Mergem noi, mergem, merge… Ajungem. Observ tribuna… Lumea se aseza la locuri… Multi copii (d-aia mici!) in apa… Le-am zis ca e prea multa lume.. nu pot sa stau in costum de baie in fata atator oameni, sa ma mai bag si in apa sa ma vada uda. No way. Intr-un final m-am dezbracat. Cred ca s-au chinuit in jur de un sfert de ora sa ma bage in apa.. Vazusem pe marginea bazinului, notat ADANCIME 2.5M , ramasesem blocata spunandu-le ca n-am cum sa ma mentin la suprafata o ora intrega intr-un bazin de 2 metrii jumatate!! Nu m-au lasat si m-au dus la o platforma. Buuuun. Apa era ok.Am cunoscut 2 tipe care si ele au incercat sa ma incurajeze.. S-au hotarat sa inotam, sa facem un bazin. Ok. Inot, (ca broasca) vum vum.. dau si dau.. obosesc. Vreau sa ating pe cineva, sa stiu ca sunt in siguranta… unde dau sa ating cu picioru? In jos.. si simt cum apa ma cuprinde Mana salvatoare a Ioanei (pija) m-a salvat. Restul timpului am stat pe platforma, cu apa pana la nivelul pieptului, incercand sa ma incalzesc si spunandu-mi ca apa nu-mi va face rau Timpul se scurse repede, Ioana imi tinu mainile scara ca sa pot iesi, sa nu ma fac de ras iesind pe scarile copiilor mici (eu pe acolo vroiam!). Vestea ca vestiarele erau pline dupa ora de balacit, nu se strecura prea bine in capul meu si nici aceea de a ma schimba in tribune. Vedeam priviri fugare din partea “publicului“. Era urat . Cercetand tribuna cu privirea, observ langa steagul romaniei, o domnisoara, blonda.. stand la soare, incercand sa se bronzeze. Statea fara nicio jena, sa adaug ca avea si o carte deschisa in fata ei.

A fost fun.

Am mai avut parte de ieshiri interesante cu “fetili“… In parc, urmarind baietii care alearga seara, holbandu-ne si chiar salutandu-i, incercand sa le facem o poza (doar un caz).

Repede sosi si ziua de 15 Septembrie. O zi innorata. Ploioasa. Trafic ingrozitor.. Facandu-ne sa intarziem (mama ne-a dus cu masina pe mine si Raluca) la deschiderea noului an scolar. Revederea cu colegii a fost cat de cat frumoasa… Imbratisari si pupaturi ca niciodata! Normal ca asta se putea intampla doar in prima zi… pana in ultima zi ajungem sa ne detestam unul pe altul.

Zilele urmatoare au fost ok, totul linistit, intrucat cei de-a 11-a sunt de dimineata iar noi de dupa-amiaza. Bobocii raman cu cei de-a 10 si nu prea comunica, stau grupuri grupuri pe unde apuca, uitandu-se in stanga si indreapta. Vlad venise cu ideea ca “trebuie sa adoptam cate un boboc, sa-l scoatem afara asa incat toti sa iasa din clase“. Right Vlad. Multi fumeaza, nu inteleg de ce, dar fumeaza. Bobocii, zic la general, nu sunt prea rasariti.Nu ai de unde alege, poate 2-3, dar in rest, nimic! Media liceului cica a scazut, nu stiu la cat, dar e urata chestia.

Eu mereu aduc mingea de volei la scoala, indemnandu-i pe boboci sa iasa, sa se integreze. In zadar. Toti se uitau la noi, si noi la ei si nimeni nu intra in cercul nostru de volei. O prietena, Mihaela Miky, imi povestise mai tarziu ca si ea obisnuia sa dea cu mana in minge in generala, asa ca ziua urmatoare m-am dus in clasa si am intrebat de ea, dar spre marea mea surprindere era afara. Afara, a intrat in cerc, rusinoasa (asa esti, recunoaste), normal, inceputurile sunt grele mereu, pana cand te obisnuiesti cu toti si toate. Ziua urmatoare iesea de bunavoie, la sfarsitul pauzelor intrebandu-ma “mai iesiti si pauza viitoare, nu?”. Normal.

Roxi si-a luat-o in gura cu mingea de la o tipa. Doamne Dumnezeule in ce hal. Mingea in cadere, sa vina o tipa sa dea un picior in ea si sa vina cu viteza si sa ti se opreasca in fata. O.o Sigur a durut. Pe mine m-a durut.

Seara primesc plangeri de la Miky, cum sa o dor mainile, ca una ca alta. Las Miky, o sa te obisnuiesti tu.

Si uite asa… am facut rezumatul a 3 luni de vacanta + inceputul noului an scolar.

Am uitat sa mentionez. Sunt a 10-a .

[Cel ce se transforma in bestie, scapa de durerea de a fi om.]