Ori am eu ceva.. ori unii chiar nu tin pasul. Cand vorbesc.. unii (majoritatea) care ma asculta ma pun sa repet. Vorbesc alta limba? Folosesc cuvinte diferite de ale lor? In niciun caz.
Unii chiar par ca sunt prinsi in ceea ce spun/povestesc dar la final.. sunt bombardata cu intrebari stupide, idioate .. ceea ce ma face sa cred ca nu ma exprim destul de bine, poate nu folosesc acelasi cod. Ceva e dubios in toata treaba asta.

Am cele mai aiurea dureri.. ma dor bratele.. picioarele.. siii.. posteriorul.. grav! Mersul imi e ciudat.. durerea nu ma ajuta deloc la coordonare, asezarea pe “tron” este cea mai dureroasa. Aceste dureri le am in urma unei probe de forta, data la ora de educatie fizica la care nu-mi mai facusem aparitia de 2 saptamani (frica de gimnastica. urasc gimnastica!).
Mersul zilnic la scoala.. e fascinant. Ma uit de la coltul strazii cum pierd masina.. bag o injuratura si ma duc in statie sa astept alta masina.. care evident se lasa asteptata mai mult decat trebuie. Urc in masina aproape plina unde toti suntem mai uniti ca niciodata. Primesc genti peste gambe in incercarea unor persoane de a cobori din autobuz, asta se intampla pe la Piata Vitan. La statia la care cobor eu, respectiv Mircea Voda nu coboara destula lume, dar persoanele pe care le intreb “Coborati?” si imi raspund cu “Nu. Dar va fac loc.” sigur nu imi fac loc si ma pun pe mine sa ma subtiez printre acele persoane care pur si simplu nu imi fac loc 3 secunde sa cobor! Lume idioata. Urmeaza lunga statie cu autobuzul 116/313 (nu am prins 117 pana acum) .. o statie ingrozitoare. Nu e bine sa va urcati in 116/313 dupa ce ati mancat. Credeti-ma. Eu merg doar o statie cu autobuzul asta si imi ajunge. Nu ma prea pot tine pe picioare.

“O mica prosteala din cand in cand e apreciata si de cei mai intelepti oameni.” (Willy, Willy Wonka si fabrica de ciocolata)
Happy martisor day!

* Articol ce trebuia postat pe data de 28.02.2009

Pot spune ca ma fascineaza ploaia.. Ploaia urbana.. Picaturile care se izbesc violent de capotele masinilor, de geamurile ferestrelor si de cimentul strazilor, este ploaia care spala “praful zilnic” si face loc altor zile curate.. Mai este si ploaia rurala.. cea care “canta” .. care te relaxeaza, care te face sa respiri aer “nou”, cea care face frunzele vitei de vie sa danseze.. un amestec de imagini vizuale care iti incanta mintea. As putea pierde ore intregi uitandu-ma la cum ploua.. as putea sa pierd ore intregi ascultand ploaia..

Lets take life and slow it down incredibly slow, frame by frame with two minutes that take ten years to live out. Yeah, lets do that.

Imi place sa ma pierd in parfumurile dulci ale mamei.. Sa le simt in plamanii mei.. sa stiu ca am gustat fiecare din el. Fiecare parfum, fiecare aroma a fiecarei persoane, care a reusit sa se strecoare usor usor in capul meu, ramane intiparit in mine.. Esenta pielii o pot simti instantaneu.. fara sa ma apropii. Atingerea pielii este un alt lucru minunat.. mai ales daca este fina.. ador lucrul asta.. Parul.. iubesc sa ma joc in parul altcuiva.. iubesc sa privesc fara sa vorbesc..

Everyone has their obsession
consuming thoughts
consuming time

Ochii fiecaruia dintre noi ascunde o poveste a lor.. o poveste niciodata spusa corect, intotdeauna cu mici retusuri.. Insa dau indicii pentru formarea unei noi povesti..

You say you know just who I am
But you can’t imagine
What waits for you across the line

Imi place sa-mi pierd timpul in librarii.. biblioteci.. in Diverta, in mijlocul cartilor.. in mijlocul imaginatilor altor persoane, in mijlocul atator istorii..
Nu cred ca am vazut niciodata un apus, un amurg ca la carte.. cum e acela privit de pe acoperisul unui bloc, de pe pietrisul ce inconjoara un lac, alaturi de cineva drag langa care totul e superb.
Imi place sa urmaresc reactiile celor din jur, chiar daca nu stiu motivul acestora.. Imi place sa ma bucur pentru ei, sau sa le plang de mila celor “pierduti”..

Racing thoughts, racing thoughts. All too real, you’re moving so fast now I cant hold your image.
A catalogue of images, flashing glimpses then gone again.

Imi place sa ma rasfat.. chiar daca nu o fac in totalitate.. inelul din vitrina “You And Me” mi-a luat mintile.. la fel ca si mirosul hainelor tale, aroma parfumului tau, esenta pielii tale..

there is always one addiction
that just can not be controlled

Iti amintesti zilele de vara? Cand soarele ne zambea de dupa nori.. Cand pierdeam orele plimbandu-ne.. Stand pe banci si povestind cele trecute, visand cu ochii deschisi.. la ce ne doream si la ce s-ar putea intampla pe viitor. Erau zilele in care nu tineam cont de nimic.. zile in care savuram fiecare moment pana la lasarea serii.. pana cand racoarea ne amortea picioarele.. dar noi nu ne dadeam batuti.. Erau acele zile in care totul era al nostru..

I’m young, and I am free
But I get tired, and I get weak
I get lost, and I can’t sleep

Eh.. acuma stiu cum zilele mohorate ale unei ierni pe terminate.. sau zilele din mijlocul toamnei.. Sunt zilele care te fac sa nu iesi din casa (cel putin pe mine).. Sunt zilele care imi transmit o stare “nasoala”.. O stare care dureaza. Stiu zilele ploioase.. care nu ma faceau sa zambesc, picaturile de ploaie imi udau fata si parul.. vedeam cum frunzele copacilor erau ude, ruginite si calcate in picioarele de trecatori nepasatori, si totul devenea trist.

I am small and the world is big
All around me is fast moving
Surrounded by so many things

Mi-e dor de zilele in care zambeam non-stop. De zilele in care eram  impreuna afara.. uitand de lumea din jurul nostru.. mi-e dor sa simt gustul fericirii adolescentine.. sa fac cu mana necunoscutilor ce traverseaza strada.. Vreau inapoi zilele in care nu-mi pasa de nimeni si nimic.. Vreau zilele in care intorceam capul dupa tipi draguti..
Oricat de mult mi-as dori ca lumea sa fie <verde>.. nu este deloc.. nici macar <lumea mea> nu e asa.. poate doar niste pete.. dar doar atat. Nimic mai mult.
Mi-e dor de sa fim toti.. sa ne tinem de mana si sa traim clipele impreuna.

What if you’re making me all that I was meant to be?

How does it feel, to be different from me?
Are we the same?
How does it feel?

Am mai imbatranit un an. Zau.. simt deja ridurile pe fata mea.. pe la colturile ochilor.. pe frunte… durerile de spate, mersul cocosat… uit destul de des.. toate lucrurile mi se par exagerate.. incep sa devin bunicamea. Hai totusi… nici chiar asha.

reluam.

LA MULTI ANI OAMENI BUNI!!! Nu va doresc ca Noul An sa va aduca in dar indeplinirea tuturor viselor, ci sa aveti  rabdarea de a astepta schimbarile ce vor sa vina! puterea de a le face fata atunci cand se vor implini si rabdarea de a astepta schimbarile ce vor sa vina!
Noul An a inceput bine. Acasa la Ceza. 4 fete (eu, ceza, oana si miky) si 1 baiat (berbec). Relaxare.. no stress. KFC. Pizza. Angelli. Muzica. Ne-yo. Etc. Totul bine si frumos.
12 noaptea ne-a adus in parcul Carol unde am vazut artificiile de la Casa Poporului..

Noaptea a decurs bine. Foarte bine chiar. Am incercat sa ne uitam la cateva filme.. Am refuzat hotarata sa ma uit la Papusa Chucky… Nici la varsta asta nu am vazut filmul ala.. E groaznic! Ne-am uitat la Cruel Intentions 1 (eu il mai vazusem de muuulte ooori!).. Hitch.. si My Mom’s New Boyfriend. Totul bine si foarte.. hmm.. frumos.
Eu m-am gandit sa ma culc pe la 7 de dimineata… si trezirea pe la 10.. Ziua de 1 Ianuarie 2009, a fost o zi dedicata lenii (doar eu si Ceza). Mai pe seara s-a luat curentu.. si a durat mult.. dar intr-un final s-a rezolvat si asta.
Concluzie.. 2008 s-a terminat bine.. 2009 a inceput bine. Hai La Multi Ani!